Poate – Aila

Poate c-ar fi fost mai bine să fiu pasăre, nu om să zbor liber toată ziua noaptea, să dorm liniștită-n pom Poate c-ar fi fost mai bine să fi fost o pitulice să trăiesc doar în pădure să fiu tainelor complice să mă ascund sub rădăcini ființă fără de îngrădire să privesc doar mărăcini să … Continuă să citești Poate – Aila

Sânzienele – Aila

Când Porțile Raiului se deschid cerul trezit din gânduri ademenit într-o lume neprihănită de sclipirea razelor soarelui îmbracă veșmintele de zile mari curate și croite frumos pregătit de sărbătoare Fecioare îmbrăcate în ie azi aleargă pe câmpie să culeagă sânziene să le ascundă pe sub perne să își viseze omul drag să-l găsească soarta-n prag … Continuă să citești Sânzienele – Aila

Fiecare – Aila

Fiecare pădure are o poveste Fiecare copac are o legendă Fiecare pasăre își are propriul zbor Fiecare om își are propriul rost La umbra pădurii copacii înșiruiți dintr-o lume spre alta într-o armonie perfectă vorbesc aceeași limbă în lanțul trofic al naturii suverane unde câteodată jilav ecoul adie printre seva frunzei mângâindu-i suav nervurile redeslușindu-i … Continuă să citești Fiecare – Aila

Picături – Aila

Două picături de ploaie ca două făpturi angelice ce păreau pline de viață umblărețe printre zări trăiesc momente triste odată cu trecerea timpului hoinărind printre umbre despoiate de tenebrele trecutului duse fără voie înapoi în amintiri într-un duet sihastru cu unduiri ușoare pe ritm trohaic zdrobind pământul cu foc într-o cascadă de trăiri și gânduri … Continuă să citești Picături – Aila

Marele alb – Aila

Odinioară, când lumea era o scorbură cu așchii zdrențuite de neputința fără astâmpăr nemărginirea timpului se rostogolea-n neștire în strachina plină vârf cu nea năbădăioasă O ființă fiară într-o uitare de sine cu sânge de lup treaz captiv în vizuina dintr-un trunchi dezrădăcinat făcea cerc de foc în jur într-un preludiu de înfruntare între minte, … Continuă să citești Marele alb – Aila

Nereida – Aila

Într-o existență în care infinitul este fără de timp soarele zâmbește când marea vuiește Pe țesătura de stabilopozi într-un carusel muzical valurile transcriu poeme boeme doar atunci când marea nu mai vuiește ci geme In noianul de lumină lividă comorile pământului se despletesc în zigzaguri de agonie și extaz țopăind haotic de colo-colo într-o zarvă frenetică … Continuă să citești Nereida – Aila

Inimi de vulturi – Aila

Când cerul este făr’ de nori în făr’ de chip si făr’ de nume regele tuturor zburătoarelor vânător suprem al aerului la taifas doar cu umbrele pătrunde-n misterul spiralat de percepție-conștiință  ca o căutare a unui întreg de reviviscențe infailibile ca o răsplată a tuturor virtuțiilor conexiune în spirit elevat făcând din noapte zi cu … Continuă să citești Inimi de vulturi – Aila

Drumul zarului – Aila

I s-a dat drumul zarului Un glod pamântesc Un mesager al destinului în slalom printre obstacole din treaptă-n treaptă a lăsat jos soarta sclavă doar pentru o secundă sărind peste noroc dintr-o subtilă eroare neînțelegând cum de fiecare picătură a ploii cade în felul ei. O măsluire diformă un tertip duplicitar golit de câinoșenie captiv … Continuă să citești Drumul zarului – Aila

Álter Égo – Aila

Chintesență pierdută într-un El Dorado poleit cu praf de aur o lume instinctuală a sinelui contradictoriu privită amorf ca o pilulă de nefiresc dintr-un unghi întors pe toate fețele ce trencede sacadat orice încercare într-un tot apatic, joc de hazard Ca rudimentar trecător în drum prin labirintul vieții balansat de intuiție împovărat de griji inutile … Continuă să citești Álter Égo – Aila

Viața de cal – Aila

În fiecare noapte visez cu ochii deschiși un cal pur sânge mai alb ca zăpada mai pur ca sideful unei scoici mai curat ca o lacrimă O întruchipare a frumuseții și a grației unice într-o peliculă ecvestră cu scene din viața unui călăreț trubadur descălecat din șa dedublat atemporal într-un asiduu schimb de vieții Un … Continuă să citești Viața de cal – Aila

Amprenta timpului – Aila

Calc prin iarba câmpului Îmi las amprenta desculță și dezbrăcată, de plecările din mine fără să mă împiedic de timpul pierdut, și de mersul soarelui care nu duc undeva anume. Simt energia naturii privind prin ochii pădurii mangrove ce apără pământul cu un înveliș de smirnă în culori hipnotizante de chihlimbar topit în ciorchini, de … Continuă să citești Amprenta timpului – Aila

Mai departe – Aila

Aveam cerul meu de stele mărgeluțe mișcătoare îmi încântau ființa. Trăiam fericirea absolută fără să îmi dau seama Ceea ce a fost să fie, a fost. Tristețea imensă care mi-a rupt sufletul în bucăți de suferinți sa risipit, în noianul de timp, desprins din amintiri cicatrizate închise în urna cu cenușă În lumea mea de … Continuă să citești Mai departe – Aila

Pentru tine – Aila

De magia vieții atârnă amprenta timpului, metamorfoză spectaculoasă care străbate o alee ce șerpuiește până departe printre cuiburi de vise într-un orizont ceresc unde se aud trilurile lirei cu struna din crisalide de petale amare ce transformă dorul în zbor sufletesc. Deasupra, unui stol de rândunele ce calea îmi atinge, un mozaic de sentimente cimentat în … Continuă să citești Pentru tine – Aila

Nufăr galben – Aila

Pe lacul de smarald, într-o lume miniaturală, splendida torță vie cerșește clipe din ciclul vieții armonizând apa cu pământul aerul cu focul ritmurile naturii  cu bătăile inimii, într-un vibrato intermitent, pe clișee de imagini paradisiace ce trezesc conștiința din firmiturile elanului. Succesiuni amorfe se mișcă confuz când într-o direcție când în alta într-o imitație de … Continuă să citești Nufăr galben – Aila

Îngerul unui alt înger – Aila

Din lăcașul îngerilor de la capătul infinitului din imensa cupolă cerească după porțile de cleștar pecetluite în esența vie cernută din cer pe pământ, cu vise presărate de providență și picături izvorâte de rai ne privește de dincolo de nori, un însuflețitor al astrelor O făptură celestă de puritatea absolută cu ochii azurii obrajii rumeni și … Continuă să citești Îngerul unui alt înger – Aila

Serenada tuberozelor – Aila

Dintr-o simplă întâmplare cel mai tandru curcubeu scăldat în lacrimă de soare, și cuibărit în pieptul meu a adus din depărtare zâmbet larg pe chipul meu Fă-mi un loc în inima ta și primește-mă în ea du-mă în lumea ta de vis lăsând în urmă umbra dincolo de paradis Ia sacul cu cuvinte seci și … Continuă să citești Serenada tuberozelor – Aila

Filomela – Aila

La concertul păsăresc în adâncul nopții un oaspete de vară apare brusc, ca din neant Un spectacolul crepuscular, la care participă întâmplator o cântăreață glorioasă, o regină a cântărilor cea mai renumită măiestră o mică făptură îmbrăcată într-un penaj modest umilă și nebăgată în seamă ținută odinioară în colivii de aur prețuită în taină, cu … Continuă să citești Filomela – Aila