O clipă-n clipă

De voie, de nevoie, un om muri în mine

Îmi clipa despărțirii, eu nu am fost cu tine.

Am așteptat răspunsuri la întrebări nespuse

Nu am crezut că totul într-un minut se duse.

Speram că ziua vieții va reveni la loc

Regret nesăbuința, încrederi în joc.

Nu realizam atunci că alta-i realitatea

În mintea mea, doar tu îmi erai jumătatea.

Cu suflet de statuie iubind a doua oară

Mi-am împletit trăirea în trei corzi de vioară.

Am ferecat durerea sub cripta disperării

Alegând penitența ca ofranda vie a eliberării.

Mă-mpiedicam de mine, călcându-mi pe iluzii

Fentând himera morții pitita-n deziluzii.

Dorul rămas acolo din lacrimi renăscut

A pus din nou amprenta pe clipe din trecut.

Aila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s