Suferința, oare are leac?

Suferi în tăcere pentru că ai fost ÎNVĂȚAT să taci. Să ascunzi de alții durerea ta sufletească. Deși aceasta dă uneori pe dinafară! Vrea să iasă, dar tu REPRIMI. Încă ai sentimente de jenă, de rușine, de teamă. Ce va zice lumea? Părerea altora pare să conteze pentru tine mult mai mult decât propria ta sănătate! În final, când nu mai poți, totul iese la suprafață cu energia unui vulcan. Până la nivelul la care ai nevoie de medicamente. De care greu mai scapi!

Suferi pentru că așa ai fost educat

Bunicii tăi au prins un război mondial, iar părinții instaurarea brutală a unui regim totalitar de tip sovietic. Ambele marcate de rușine, suferință și tăcere. Orice tentativă de a exprima o nemulțumire putea fi oricând drastic pedepsită. Așa că teroarea plutea în aer, iar tăcerea părea de aur! Te-ai născut într-un mediu cu aceste concepții, temeri și tipare de gândire. Ai PRELUAT, involuntar, încă din copilărie acest tipar comportamental negativ. Pe care mai târziu ai uitat să-l mai ajustezi. Te-a luat valul, ai început să muncești, și timpul necesar evoluției tale a devenit tot mai puțin. Iar dacă ai timp liber, preferi să îl folosești pentru relaxare, și mai puțin pentru înțelegerea și resetarea unui tipar educațional disfuncțional!

Suferi pentru că refuzi schimbarea

Dacă ai suferit ani de zile, și ai asimilat acest tipar, el a intrat oarecum într-o altă percepție a ta. Una de pretinsă normalitate. Dacă ai trăit toată viața și ai crescut în suferință, e greu de crezut că se poate trăi altfel. Așa că păstrezi tendința conservatoare cunoscută. Dacă suferi și acum, trăiești cu convingerea falsă că așa TREBUIE (?!). Că toată lumea (?!) trăiește așa. Că nimeni (?!) nu poate schimba nimic (?!).

Aceste CREDINȚE sunt iraționale, lipsite de suport în realitate, limitative și generatoare de suferință. Dar sunt CONVINGERILE, credințele TALE, la care nu prea ești dispus să mai renunți! Le porți cu tine de prea multă vreme, și au început să facă parte din personalitatea ta! Iar tiparul tău de personalitate pare a fi relativ stabil. Vei încerca să-l schimbi doar dacă suferi mult prea mult, și simți că nu mai poți! Dar și atunci, vei prelungi la maximum momentul adevărului.

Încetează acum să mai suferi!

Tu suferi pentru că încă rulezi convingeri false. Pentru că încă CREZI un tipar învechit, de care de ancorezi, și refuzi să vezi o nouă REALITATE. Mai mult, ai convingerea că așa trebuie (?!) să fie totul. Că nu poți (oare?!) să mai schimbi nimic. Sau că e prea dificil (e un efort oarecare, accesibil celor ambițioși). Sau că ar putea fi prea târziu (Niciodată nu e prea târziu!). Mai mult, fugi de schimbare pretinzând că nu ai resurse. Adică nu știi de unde să începi! E doar o altă scuză. Poți începe chiar acum, cu un clic AICI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s