Sărmanul

A fost cândva, odată-n lume
Un biet sărman, un suflet gol
Ce rătăcea printre unghere
Pierdut si singur in ogor.

Era atât de trist si singur
Făr’ sa găsească un răspuns
Căci viața sa cea chinuită
Era un veșnic negru-apus.

Se tot zbătea fără putere
În acea gură de-întuneric
Fără să aibă-o mângâiere,
I se părea ca-i un vremelnic.

Căuta cu disperare calea
Spre o ieșire din ungher,
Dar orice drum si orice ușă
Erau un labirint in el.

Intunecimi si deznădejde
Era tot ce-l înconjura,
Dar dintr-odat’ si-aduce-aminte
Căci el in traistă-avea ceva.

Era o viză spre ieșire
Cu o iscălitură-n ea
Si-atunci parcă o licărire
Dintr-o speranță se-aprindea.

Si bâjbâind fără să știe
În întunericul ce era
Găsi atuncea o ieșire
Pe-o poartă mare, undeva.

Văzu’ atunci o scară mare
Ce spre ieșire conducea
Dar până să apuce-o treaptă,
Văzu’ un paznic ce-o păzea.

„Tu ce doresti?” Spuse Străjerul
„Ce cauți aicea singurel?”
Iar sufletul ii spuse-n grabă:
„Am spre iesire-un bilețel!”

Era un domn frumos la chip
E-adevărat, cu haine simple
Și nu părea a fi nimic.
Dar haina nu il descria…
In schimb, avea in ochi o pace
Care pe față I se vedea.

„Arată-mi deci atunci biletul
Care din noapte te-nvoiește.”
„O, Domnule, stai numa’-o clipă,
Căci bilețelul meu lipsește!”

Il căută cu disperare
Dar bilețelul dispăru…
„O, Domnule, n-am fost in stare… „
Și-o grațiere ii ceru.

„Te rog frumos ca să ai milă
Căci grele clipe am trăit.
Și-mi este greu și-mi este silă
De locul din care-am venit!”

Și ii căzu jos la picioare
Bietul sărmanul suflet trist.
„Te rog, te rog!” Și cu ardoare
Ceru să nu mai fie-nchis.

Cu ochii blânzi il privi Domnul
Pe bietul suflet chinuit
Și ii spusese: „Nu e omul
Ce cu-un bilet sa fi ieșit!”

Făcându-i-se atuncea milă
De-acel sărman ce-L tot ruga,
I-a spus in șoaptă: „Mergi, ești liber
Și-n urmă nu te mai uita!”

Nu exista vreo grațiere
Pe-acel bilet ce il purta,
Ci doar in mila Celui care
Avea putere-al grația!

Căci Acel Domn nu este altul
Decât Fiul lui Dumnezeu
Ce are chiar si azi puterea
De-a grația sufletul tau!

Deci te îndemn acum, degraba,
Să crezi in Fiu de Dumnezeu
Căci dacă n-ai băgat de seamă…
Acel sărman am fost chiar EU!

Claudia Buzdugan 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s