Pățania veveriței

Într-o zi de primăvară,

Veveriţa cea sprinţară

A plecat grabită tare,

Să prindă raze de soare.


-Uite una, pe o cracă,

Apoi două, ce mai joacă,

Trei şi patru raze mici,

A cincea este pe-aici!


Fiindcă nu e semn că plouă,

Au urmat şapte, opt, nouă,

Şi-n sfârşit, că ziua trece,

A strâns în buchet chiar zece.


Tot săltând din creangă-n creangă,

Veveriţa noastră dragă

Le duse cu ea, pe dată,

În scorbura-ntunecată.


Ce-a urmat, e de poveste:

Până să prindă de veste,

Când soarele a apus,

Văzu că razele nu-s!


-Razele strălucitoare

Au plecat cu tot, cu soare,

N-am cum să le pot opri-Veveriţa se gândi.


Obosită de-alergat,

O alună a mâncat,

Două nuci, trei ghinde verzi,

De nu ştii, ce să mai crezi!

Dunia Palangeanu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s