Doi copii

Doi copii pășeau încet
Privind la furnică,
Cum strângea, ducând cu greu,
O bobită mică…

Vedeau cât s-a obosit,
S-o ducă pe spate…
Chiar dacă mult s-a trudit,
Merge mai departe…

Harnică, cu mare dor,
Strânge vara toată;
Iarna, mănâncă de zor,
Ce și-a strâns în casă.

Dar, cât despre greieraş,
Pe el, niciodată,
N-o să-l vezi ca şi ziuaş,
Trăgînd la lopată…

El… tot cântă de cu zor;
Cântă toată vara…
Iarna, intră-n somn ușor;
Nu-i trebuie hrana…

Atunci ei s-au socotit:
„Nici ca el nu-i bine!
Şi noi, dacă vom muncit,
Vom cânta mai bine!

Dar, de stăm nepăsători,
Chiar în adunare,
Trebuie să cântăm de zor,
Căci Domnul, apare!”

Sav Simona 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s