Porţile maramureșene – simbolistică

Porțile maramureșene sunt unice prin felul în care sunt construite, prin dimensiune și mai ales pentru felul în care sunt ornate. Acestea însă, în cultura străveche maramureșeană, au o semnificație mult mai profundă decât strict cea ornamentală.

Folcloristul şi etnologul Pamfil Bilţiu arată în cartea sa ”Studii de etnologie românească” că importanţa porţii maramureşene este dată nu doar de faptul că are un rol practic, ci mai ales de simbolistica ei din vechime.

Înafară de faptul că în Maramureşul istoric poarta a devenit chiar un punct de reper pentru sătean, este şi primul lucru pe care îl vede trecătorul şi care poate crea o impresie despre gospodar. ”Ea constituie primul contact vizual între cei din familie şi cei dinafara ei. Dar importanţa porţii din gospodăria ţărănească, rosturile cu care a fost învestită rezidă nu numai în bogăţia sistemului de semne simbolice, ci şi în obiceiurile care s-au statornicit în jurul ei, de-a lungul vremii, în tradiţiile legate de ea”, spune etnologul Pamfil Bilţiu în cartea sa.

Lemnul din care se face poarta, tăiat doar pe lună plină În imaginaţia omului din popor, poarta constituia o veritabilă barieră în calea răului, îndeplinea rolul unei veritabile perdele protectoare, mai arată el. ”Drept argument, avem prescripţiile ritualice legate de construcţia ei. Spre exemplu, stejarul din care se făcea poarta, se alegea şi se tăia doar când era lună plină, deoarece după credinţele populare, o asemenea potrivire era de natură să îndepărteze din jurul gospodăriei nenorocirile”, mai explică el.

Substratul magic al porţii româneşti este evidenţiat de datina împodobirii ei cu ramuri verzi cu ocazia unor sărbători de peste an, dar şi în unele momente de viaţă. ”La armindeni (nume popular zilei de 1 mai, n.r.), un arbore întreg era înfipt în faţa porţii sau legat de ea”, mai explică el. Acest rol pe care îl joacă poarta ca protectoare a familiei a generat o serie de acte magice, mai ales în cadrul unor obiceiuri legate de momentele cruciale ale vieţii omului. ”Tocmai de aceea, trecerea perechii de miri prin poartă urmează prescripțiile ritualice importante, care se oficiază şi astăzi.

Poarta se împodobeşte cu cetină, busuioc, ramuri de mesteacăn, crengi şi ramuri de brad, atât la pragul de sus cât şi la cel de jos. Ritualul împodobirii porţii diferă de la o zonă, microzonă sau chiar de la o localitate la alta. Astfel, întâlnim struţuri şi cununi vegetale din tot felul de plante, învestite de omul din popor cu virtuţi magice”, mai explic etnologul. Expresia ”pe poarta mare” are o semnificaţie aparte. Este folosită în cadrul unor ritualuri, iar  ”a intra pe poarta mare” vorbeşte despre mândrie.

Împodobitul porţilor la nuntă În Ţara Lăpuşului, ritualurile legate de integrarea noii familii presupune ca nimeni să nu treacă prin poarta împodobită ritualic, care are o cunună vegetală amplasată la pragul de sus, sub care este aşezat un blid de lut, peste care atârnă un ştergar brodat. Alaiul de nuntă poate trece prin poartă doar după ce stegarul oficiază spargerea ritualică a blidului, ritual ce are legătură cu magia cioburilor aducătoare de noroc, mai arată etnologul.  ”Prin acest rit, poarta capătă virtuți magice, cununa vegetală este asociată cu principiul feminin, care prin forma ei rotundă semnifică cercul magic, protector, fecunditatea.

Vasul de lut este asociat cu pământul şi focul. Poarta capătă valenţe magice şi prin contactul cu steagul ritual de nuntă, care are o încărcătură aparte datorită elementelor lui componente”, mai arată Pamfil Bilţiu. Ritul furatului porţilor în noaptea de Anul Nou Un alt ritual legat de porţi se păstrează şi azi în satele din Maramureşul istoric. ”Ritualul e simplu. Feciorii fură în noaptea de Anul Nou sau Bobotează aripile sau uşiţa da la intrare, pe care le ascund pe văi, pe râpe, dosite, pentru a fi greu de găsit.

Ritul are loc la ora 12.00 fix, când se trag clopotele şi se oficiază tradiţiile legate de intrarea în noul an. Momentul reprezintă trecerea dintr-un anotimp vechi în unul nou, dintr-un spaţiu profan în unul sacru. E momentul în care se renovează timpul prin diferite alte rituri. Dacă avem asta în vedere, atunci suntem în faţa unui rit al porţilor deschise, e momentul în care poarta trebuie deschisă pentru a se elibera trecerea în noul an, în noul spaţiu purificat, care devine, astfel, unul sacru”, explică etnologul.

Poarta maramureșeana tipică este înaltă și construită pe 3 stâlpi verticali și unul orizontal, poziționat sus (pragul de sus al porții), care unește construcția si care se numește fruntar. Peste fruntar se face acoperișul – hăizașul – acoperit cu draniță. Porțile sunt făcute din stejar care trebuie tăiat numai în nopți cu lună plină, pentru a feri casa de nenorociri și ceasuri rele și transportat în zilele lucrătoare din săptămână când nu se mănâncă post, adică marți, joi sau sâmbătă, pentru a aduce noroc casei.

Simbolurile sculptate pe poartă sunt din perioada precreștină și aveau ca scop protecția și purificarea membrilor familiei în momentul trecerii pe sub ea. Printre cele mai întâlnite simboluri conform revistadinlemn.ro sunt:

  • funia răsucită – simbolizează infinitul, legătura dintre cer și pământ, viața cu binele și răul ce merg împreună;
porți maramureșene
sursa foto: adevarul.ro
  • soarele – reprezintă viața și are mai multe reprezentări: cerc, stea, un chip rotund;
porți maramureșene
sursa foto: bindiribli.ro
  • colacul – aduce belșug în casă;
porți maramureșene
sursa foto: matricea.ro
  • arborele vieții – viața fără sfârșit, viața fără de moarte, dar și verticalitatea;
  • șarpele – păzitorul gospodăriei (șarpele casei);
  • dintele de lup – apărător împotriva farmecelor;
  •  bradul – viața, verticalitatea;
  • cocoșul – hărnicie, măndrie;
porți maramureșene
sursa foto: romaniamegalitica.blogspot.ro
  • cruce – credință;
porți maramureșene
sursa foto: muzeul-satului.ro

De pe porțile noi au dispărut unele dintre simbolurile vechi și au apărut altele mai moderne: flori, versuri populare sau scene de viață.

porți maramureșene
sursa foto: romaniamegalitica.blogspot.ro

Trecerea pe sub poartă era simbol în sine. În vremurile vechi, bărbatul era cel care pleca – la muncă, la târg sau la luptă. La întoarcerea acasă se presupunea că venea încărcat de relele lumii, de boli, blesteme și farmece, iar trecerea prin poartă îl purifica pentru a merge curat lângă familia sa.

https://www.revistadinlemn.ro/?s=biserica+de+la+Leleasca
sursa foto: floarea-vietii.ro

Este atât de multă frumusețe și poezie în aceste porți și sunt atât de multe lucruri de aflat despre ele. De fapt este un mod de a afla despre noi, sunt “cărți” făcute cu dalta. Sunt asemenea bisericilor pictate din Bucovina, unde poți “citi” Biblia vizionând desenele într-o anumită ordine.

porți maramureșene
sursa foto: maramedia.ro

Îmi place Maramureșul cu porțile, tradițiile și oamenii lui. Am avut bucuria să cunosc oameni minunați, cu drag de locurile lor și mândri de moștenirea primită. Sunt oameni care te primesc cu căldură în casa și în inimile lor. Mergând în acele locuri ai de multe ori senzația că au trecut cu toții pe sub porți și au lăsat în urmă toate relele lumii.

porți maramureșene
sursa foto: sharethis.ro
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s