Pădurea de mangrove.„Vânători“ de miere sălbatică în. . .mangrove

Padurile de mangrove Sunderban joaca un rol ecologic crucial in protejarea Pamantului in fata efectelor adverse ale schimbarilor climatice. Mangrovele functioneaza ca un filtru de carbon si absorb peste patru tone de dioxid de carbon din atmosfera, potrivit unui nou studiu.

Padurile indiene de mangrove Sunderban se intind pe o suprafata de peste 2.000 de km patrati si au reusit sa „inghita” 4,15 tone de dioxid de carbon, se arata intr-un nou studiu al cercetatorilor de la Universitatea Calcutta, citat de Thehindu.com.

„Mangrovele sunt ca un rezervor natural pentru stocarea dioxidului de carbon. Ele absorb dioxidul de carbon pentru propriile nevoi, ceea ce este un lucru important pentru oameni. Cu cat avem mai multa astfel de biomasa pe Pamant, cu atat mai mult CO2 va fi extras din atmosfera. Acest lucru va avea pana la urma ca rezultat controlarea temperaturii in crestere a atmosferei si a schimbarilor climatice care ii urmeaza”, a declarat profesorul Abhijit Mitrael, cel care a condus studiul.

Unele mangrove sunt prevăzute cu nişte filtre care împiedică pătrunderea sării prin învelişul rădăcinii. Metoda de filtrare este atât de eficientă, încât orice călător îşi poate potoli setea crestând rădăcina unui arbore. Alte specii de mangrove, în schimb, lasă ca sarea să pătrundă în interior, depozitând-o în diverse părţi ale plantei sau în frunzele mai bătrâne care, mai apoi, cad.

Alte specii permit şi ele sării să pătrundă în interior, dar numaidecât o şi elimină, în principal prin intermediul unor glande speciale prezente pe frunze. Dacă v-ar tenta să gustaţi frunzele acestor specii de mangrove, să ştiţi că sunt foarte sărate. Fiţi însă foarte atenţi şi ce arbore alegeţi! Latexul din frunzele unei specii de mangrove poate cauza temporar orbire în caz că pătrunde în ochi. Totuşi, latexul are şi unele proprietăţi terapeutice, fiind folosit la tratarea iritaţiilor şi a înţepăturilor.

Mangrovele constituie elementul de bază al unei complexe reţele trofice. Frunzele moarte şi vegetaţia aflată în descompunere sunt o sursă importantă de hrană pentru microorganisme. La rândul lor, acestea servesc drept hrană pentru alte animale din lanţul trofic. Multe vietăţi fac din mangrove locuinţă, „sală de mese“, loc de împerechere ori „creşă“.

De pildă, pentru sute de specii de păsări, mangrovele sunt loc de cuibărit, „sală de mese“, dar şi loc de popas în timpul migraţiei. Numai în Belize, mangrovele adăpostesc mai bine de 500 de specii de păsări. Mulţi peşti fie îşi încep viaţa în mangrove, fie depind de acest ecosistem pentru a se hrăni. Peşti din peste 120 de specii au fost prinşi în pădurea de mangrove din Sundarbans, aflată între India şi Bangladesh.

Şi plantele o duc de minune în compania mangrovelor. Pe coasta estică a Australiei, 105 specii de licheni trăiesc pe arborii ce alcătuiesc pădurea de mangrove de aici. Feriga, orhideea, vâscul şi alte plante adoră acest habitat. Într-adevăr, mangrovele sunt indispensabile florei şi faunei globului — de la licheni la tigri —, şi chiar omului.

Mangrovele sunt formatiuni vegetale arborescente care iau nastere pe tarmurile tropicale umede, unde se inregistreaza oscilatii importante ale nivelului marii in timpul fluxului si refluxului.

Sudarbans este cea mai mare padure de mangrove din lume si se intinde pe teritoriul Indiei si Bangladeshului, acoperind 56 insule. Dintre teritoriile neinvadate de apa, atrag atentia insulele Tim Kona si Dublar Char.

Cea dintai este un adevarat paradis al tigrilor bengalezi si al animalelor ierbivore. Speciile de plante predominante ale acestui mediu sunt Sundori (Heritiera fomes) si Gewa (Excoecaria agallocha).

Sudarbans s-a format pe sedimentele depuse de fluviile Gange si Brahmaputra, fiind considerata o parte componenta a deltei din bazinul Bengalului.  Climatul este in principal tropical maritim presupunand foarte multe precipitatii, mai ales in timpul musonului care bate din luna mai pana in octombrie. 
  
Padurea de mangrove Sudarbans este apreciata ca neprimitoare, monotona si chiar periculoasa, insa reprezinta unul dintre cele mai neatinse ecosisteme din lume. Cei 38.000 km patrati de padure sunt fragmentati prin mii de cursuri serpuite de apa, rauri, golfuri si estuare care-i dau farmecul.

Intreg teritoriul este inundat in timpul mareelor de primavara, instalandu-se un peisaj similar celui lacustru. Locul adaposteste numeroase specii de pasari, mamifere, insecte, reptile si pesti. De pilda, au fost inregistrate peste 110 specii de pesti si 270 specii de pasari. 

Populatia crocodililor de apa sarata din Bangladesh se ridica astazi la mai putin de 200 de indivizi. Tot aici se dezvolta una dintre cele mai periclitate carnivore din lume: tigrul bengalez. 

Padurea de mangrove Sudarbans a fost inscrisa pe lista patrimoniului mondial in anul 1987 ca urmare a valorilor naturale pe care le promoveaza. 

O specie de mangrove (Xylocarpus granatum) face fructe mari, asemănătoare unei ghiulele, ce conţin seminţe de forme neregulate. Când e copt, fructul explodează, seminţele dispersându-se în apă. Unele sunt luate de maree şi plutesc până găsesc un loc în care să germineze.

La alte specii, seminţele germinează cât sunt încă pe planta-mamă, fapt cu totul ieşit din comun în lumea plantelor. Aceste mangrove „dau naştere“ la plantule, care cad în apă şi, vreo câteva luni, dacă nu chiar un an, plutesc în căutarea unei „case“.

Modul în care pluteşte plantula îi sporeşte şansele de a găsi un loc ideal dezvoltării, un loc cu apă puţin sărată. În apa foarte sărată, pluteşte pe orizontală, dar în cea mai puţin sărată, pluteşte pe verticală, fiindu-i mult mai uşor să se fixeze în mâl.

„Vânători“ de miere sălbatică în. . .mangrove

Cea mai mare pădure de mangrove din lume se află în Sundarbans — o parte a întinsei delte a fluviului Gange aflate pe teritoriul Bangladeshului şi al Indiei. Mowalis este una dintre populaţiile a căror existenţă depinde de mangrove. Ocupaţia lor de bază este una dintre cele mai periculoase din ţară.

Mowalis sunt. . . „vânători“ de miere. În fiecare an, în aprilie şi mai, ei se aventurează în ţinutul veşnic schimbător al mangrovelor căutând fagurii albinelor-gigant (Apis dorsata). Aceste albine, ce măsoară până la 4 cm, sunt foarte agresive, mergându-le vestea că au ucis până şi elefanţi!

Cum fumul împrăştie albinele, „vânătorii“ iau cu ei torţe, făcute chiar din vegetaţia pădurii ce-o cutreieră. Unii, mai înţelepţi, lasă neatinsă o parte din stup, pentru ca albinele să-l poată reconstrui şi pentru ca şi în anul ce va veni să se mai poată înfrupta din miere.

„Vânătorii“ nu se tem doar de albine, ci şi de crocodilii şi de şerpii veninoşi care şi-au făcut şi ei adăpost în pădurea de mangrove. Iar la ieşirea din pădure, când sunt încărcaţi cu miere şi ceară, îi mai paşte un pericol. . . hoţii! Totuşi, cea mai mare ameninţare este tigrul bengalez. În fiecare an, aceste feline ucid între 15 şi 20 de „vânători“ de miere.

Reclame

3 gânduri despre “Pădurea de mangrove.„Vânători“ de miere sălbatică în. . .mangrove

  1. Citeam undeva că pădurile de mangrove sunt uneori atât de dese încât la suprafața lor se dezvoltă o floră și faună diferită de etajele inferioare.Îmi place genul acesta de subiecte;mai știm pe ce lume trăim!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s