Povestea mea de viață.Nu am putut ierta, dar am tolerat răul făcut !

Iertarea este actul prin care trecem cu vederea greșeala cuiva. Îi iertăm pe alții când nu mai avem resentimente și renunțăm la orice pretenție de a primi o compensație pentru durerea pricinuită . Cuvintele de mai sus sunt foarte frumoase sunt despre iertare și sunt extrase din diferite surse.Eu una nu am putut ierta niciodată dar am tolerat raul făcut doar pentru a putea merge mai departe în aceasta viata.

Am terminat liceul în 1987 .Ma pregăteam pentru examenul la Facultatea de Informatica din București. Mama mea asistenta medicala lucra într-un spital în ture de 12 cu 24.Noaptea rămâneam acasă cu fratele mai mic și cu tata.

Într-o noapte, într-o clipa de rătăcire am făcut greșeala vieții mele.Noi locuiam într-un apartament cu doua camere comandat.Eu cu fratele meu dormeam în dormitor și părintii în sufragerie. In acea noapte mama era la spital lucra în schimbul de noapte.Tata obișnuia sa vina acasă seara târziu și ne găsea dormind. In loc sa dorm eu liniștită pana la 7 când mama venea acasă am făcut imprudenta sa ma trezesc pe la miezul nopții și sa îmi doresc un pahar cu apa.Cum apartamentul era comandat pentru a ajunge în bucătărie am trecut prin sufragerie. Trecând prin sufragerie mi-am surprins tatăl iubindu-se cu o femeie.M-am blocat și m-am speriat asa de rău ca am rămas pur și simplu înțepenită în mijlocul camerei.Nu mi-a trecut prin minte sa fug.Nu mai îmi aduc aminte decât ca eram întinsă pe jos și tatăl meu ma bătea când cu mâinile când cu picioarele.Auzeam totuși un ras isteric al unei femei.Nu mai simțeam durerea dar și acum când rememorez evenimentele știu și simt ca dorința mea era doar sa se termine odată calvarul indiferent cum.As fi preferat chiar si sa mor decât sa îndur aceasta suferință. Nu mai era durere fizica era dezamăgire , tristețe și suferință sufleteasca.Ceva în mine se rupsese brusc și ireversibil. Îmi aduc aminte ca mama ma găsit dimineața într-o balta de sânge și am ajuns la spital.Nu am putut sta la spital decât câteva zile fiindcă aveam examenul la facultate și am vrut sa dau examenul.Din păcate am picat cu 8.75 fiindcă ultima medie fusese 9.05.Am ascuns acest incident.Eu , mama și fratele mai mic am păstrat secretul.Nimeni altcineva din familie nu a știut niciodată pățania tatălui meu. Când îmi aduc aminte îmi vine sa urlu și din tot sufletul meu sa întreb spiritul tatei dacă exista undeva : De ce tata în loc sa ma bați mișelește nu ai venit sa ma rogi sa nu ii spun mamei nimic ………. eu nici în ruptul capului nu i-as fi spus mamei.As fi putut fi prietena tatălui meu dar soarta a avut o alta surpriza pentru mine.Am rămas cu sechele medicale grave atât fizice cât și psihice. După 28 de ani de căsnicie mama a intentat acțiunea de divorț. Procesul a durat 5 ani.Tata se prezenta la proces si afirma ca nu are familie de lasat si cauza era de fiecare data amânata. Am trait impreuna in acelasi apartament timp de 4 ani.Fiecare zi era un infern.Lucrurile s-au tot amanat in speranta ca procesul se termina.Dupa 4 ani de chin intr-o zi am plecat noi din casa.Am luat doar hainele cu care eram imbracati si cate o perna subraț si am plecat de acasa.Am gasit doi batranei care ne-a oferit o camera insalubra in schimbul unor treburi gospodaresti.Locuiam eu , mama si fratele mai mic intr-o camera plina de igrasie.Eu dormeam pe o sofa care nu avea burete , fratele meu dormea pe jos si mama pe o scândură sprijinita de doua acaune.Mama sa imbolnavit foarte rau.A iesit la pensie.A avut grave probleme cu coloana si nu mai putea face mare lucru.Statea mai mult in pat.In urma acestor evenimente la mama sa declansat si o tulburare bipolara grava. Tulburarea bipolară este o stare de sănătate mintală care provoacă schimbări de dispoziție extreme, care includ episoade emoționale de intensitate ridicată (manie sau hipomanie) și scăzută (depresie). Când o persoană intră în starea de depresie, se simte tristă sau fără speranță își pierde interesul sau plăcerea față de foarte multe activități. Când starea generală de spirit se schimbă în manie sau hipomanie (mai puțin extremă decât mania), aceea persoană se poate simți euforică, plină de energie sau neobișnuit de nervoasă. Aceste schimbări de dispoziție pot afecta somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul și capacitatea de a gândi clar.

Fiindca mama trebuia ajutata și supravegheta nu am putut sa ma duc la un servici de 8 ore.Am gasit un job de bona.Era un part-time.Era vorba despre o fetita cu handicap.Parinti fetitei imi cunoastea povestea si ma platea foarte bine cu un salariu fiind echivalentul unui program de opt ore.Eu faceam si toata treaba in casa batranilor.Ii insoteam si la camparaturi si la plimbari.Fratele meu era elev si spala parbrize.Aducea si el banuti acasa.Noi parasind domiciliul am pierdut si casa.Tata sa casatorit cu acea femeie iar fratele meu a pastrat legatura cu tata.Eu nu mi-am iertat tatal si nu am mai vorbit cu el.Fratele meu ma tinea insa la curent cu tot ce se intampla in viata tatalui meu.Cand a ajuns tata la batranete si a inceput sa aiba anumite nevoi eu participam cu bani si il ajutam.Dupa multi ani cu putin timp inainte de moarte tata ma sunat.Si acum imi aduc aminte vocea lui groasa.Si-a cerut iertare si a tinut sa imi spuna ca ma iubit si ca ma iubeste cel mai mult.Eu nu am zis nimic dar nici nu am plans.Intr-o dimineata de 2 februarie 2002 ma anuntat fratele meu ca tata a murit in somn.Mi-a parut rau , nu am plans dar am spus ca voi plati eu toate costurile cu inmormantarea.Avea si datori la utilitati le-am platit fara nici o ezitare.Mai mult decat atat am dat comanda de o jerba.Nu am mers la inmormantare si am fost blamata de toata familia lui.Tata mai avea 4 surori si 12 nepoti.Fratele meu a inchis conflictul anuntand ca voi veni , ca chipurile sunt prinsa intr-o sedinta.El știa sigur ca eu nu voi veni.Si nu m-am dus. Dupa înmormântare fratele meu mi-a dat un dosar cu toate actele tatălui meu. In acest dosar se afla si o scrisoare.Tata mi-a lasat o scrisoare pe care eu nu am deschis-o niciodată. Cu un an înainte de decesul tatalui meu și sotia lui sa prăpădit. Murise acea femeie a cărui ras îl aud și astăzi. Am platit toate costurile incinerării. Fratele meu sa ocupat de tot eu am platit doar.Am si actele acelei femei tot la mine acasă dar sunt într-un dosar si nu l-am deschis.In anul 2012, la 10 ani de la înmormântare am simțit nevoia sa merg la cimitir.Am aprins o candela la mormânt. Nu am simțit nimic.M-am uitat la poza lui și atât. Am dat tot timpul de pomana pentru tata și ori câte ori merg la biserica aprind o lumânare la morți și ma rog ca Dumnezeu sa-l ierte !

Eu în schimb nu l-am putut ierta dar am tolerat răul făcut !

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s